vineri, 19 februarie 2010

TRAIESC FLAMAND




Plansul de sambata seara - Sfantul Efrem Sirul

Acum, inca si astazi, cu fata rusinata si in pamant plecata, indraznesc sa graiesc catre Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor; iar eu sunt pamant si cenusa; ocara oamenilor si defaimare norodului; vierme, cu adevarat, si nu om, mustrat si prihanit fiind, cu totul prea dureros si de mahniciune plin.



Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Cu ce fel de inima, cu ce fel de constiinta? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc? Si cum voi face inceputul marturisirii mele?

Peste masura eu, ticalosul, am intaratat numele Tau si mai presus decat curvarul am vietuit curveste. Ca pe cel ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat, netrebnicindu-l, si glasul poruncilor Tale nu l-am pazit.
A caror pacate ale mele lasare voi cere mai intai eu, pacatosul? A celor intru cunostinta, cu neasemanare neiertate, ori a celor intru calcarile de sfintele Tale porunci, ori a celor intru impreuna invoirile cu gandurile cele rele si viclene?

Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de infricosata Ta chemare. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta; nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea Cerului, caci cu poftele cele necuvioase usa deschizand-o si dobitocesti si fara de randuiala porniri uneltind, pe ticalosul meu suflet cu patimile l-am intinat.
Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu s-a inecat in marea dezmierdarilor celor amare; si cu urata socoteala haina sufletului meu am manjit-o; si toata mintea mea s-a framantat de gandurile dracilor; si prin toate lucrurile si gandurile mele am amarat si de-a pururea amarasc bunatatea Ta, iar pe vrajmasul meu care se lupta cu mine de-a pururea il trag catre mine si il slujesc.
Constiinta imi mustra gandirea mea. Imi rusinez fata mea. Insumi de sine-mi osandit sunt mai inainte de judecata cea gatita mie. Inversunarea ce este intru mine ma biruieste, ca de-a pururea in noroiul lacomiei pantecelui ma tavalesc; scrisa pe stalp este reaua mea petrecere, ca de-a pururea dezmierdarile ma innegureaza; spre osanda imi este goliciunea mea, ca de-a pururea reaua putoare a patimilor ma manjeste, de-a pururea cu gandurile spurcate ma intinez.

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul



Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe deznadejdi,
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.


Mi-s ochii tristi si fruntea obosita
De-atata priveghere si-asteptare,
Mi-e inima bolnava, istovita,
De grea si indelunga alergare
Si plange ca o pasare ranita.

Cand ochii mi-i inchid si cat in mine
Puteri sa sui Golgota pana sus,
O voce, un ecou din adancime
Imi spune bland: Viata e Iisus,
Margaritarul pretios e-n tine.

Privesc la dimineata minunata
A Invierii Tale din mormant,
Ca Magdalena, ca si altadata,
Ingenunchez 'naintea Ta plangand
Si-s fericit si plang cu Tine-n gand


Un gand smerit



Un gand smerit si simplu, o lumina,
Spre Tine se inalta lin din mina
Si sufletul inlacrimat se roaga:
"O, vino, de pacate ne dezleaga".

Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheama cei din inchisori.
O, vino, mina lumineaza,
Pe noi ne binecuvanteaza!

autor - Valeriu Gafencu - Traiesc flamand


Pe fruntea mea senina mana-Ti pune
Si cheama-ma incetisor pe nume
Cum Ti-ai chemat prietenul din groapa...
Te rog, Iisuse, da-mi un pic de apa.

Pe umeri ma apasa greu o cruce
Si sanger... Da-mi putere s-o pot duce,
Da-mi Paine, Apa vie da-mi din Vita,
Sa simt pulsand viata in mladita.

autor - Valeriu Gafencu - Un gand smerit




Valeriu Gafencu - Traiesc flamand



Traiesc flamand



Traiesc flamand, traiesc o bucurie,
Frumoasa ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie;
Potirul florii e o-mparatie.

Cand raii ma defaima si ma-njura
Si-n clocot de manie ura-si varsa,
Potirul lacrimilor se revarsa
Si-mi primeneste sufletul de zgura,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndura.

Sub crucea grea ce ma apasa sanger
Cu trupu-ncovoiat de neputinta,
Din cand in cand din cer coboar-un inger
Si sufletul mi-l umple cu credinta;
M-apropii tot mai mult de biruinta.

autor Valeriu Gafencu - Colindul robului


Valeriu Gafencu - Colindul robului

Colindul robului

Pe malul Trotusului
Canta robii Domnului
Injugati cu jugul Lui.
Dar cantarea lor e muta,
Ca-i din suferinta smulsa,
Si-i cu rugaciuni crescuta.

In inima robului
Domnu-Si face ieslea Lui
In noaptea Craciunului.
Flori de crin din ceruri ploua
Peste ieslea Lui cea noua
Si din flori picura roua.

Sta un copilas in zare
Si priveste cu mirare
O fereastra de-nchisoare.
Langa micul copilas
S-a oprit un ingeras
Ce-i sopteste dragalas:

Azi Craciunul s-a mutat
Din palat la inchisoare
Unde-I Domnu-ntemnitat;
Si copilul cel din zare
A venit la inchisoare
Sa traiasca Praznic mare.

Un comentariu: